Arhitectii anonimi
Acel Octombrie tarziu parea un inceput de Iunie. Doar pastelul multicolor al padurilor trada anotimpul. Asa ca nu ne trebui mult - lui Dan si mie - sa ne hotaram sa pornim la drum din nou. Destinatia: Sighisoara (Schassburg), cu al sau Festival de Muzica Veche.
Eclipsat de popularitatea Festivalului de Arta Medievala, acest putin cunoscut eveniment al muzicii vechi are loc aici in fiecare toamna. In timpul acelor trei zile de muzica laica si religioasa din Vestul si Estul Europei, multe nume mari au fost prezente, inclusiv Corul Madrigal, precum si ansambluri de muzica medievala din strainatate.

Sighisoara medieval town (Courtesy Mr. Radu Cerghizan)


Biertan citadel (Courtesy Mr. Radu Cerghizan) 		Dar acele zile ne-au oferit si posibilitatea de a explora imprejurimile acestui minunat oras medieval - Sighisoara.
Plecand din Bucuresti dupa-amiaza, cinci ore mai tarziu trenul ne lasa in inima Transilvaniei, peisajul pe drum schimbandu-se rapid de la campurile verzi-galbui, la muntii cu crestele inzapezite si apoi - dupa Brasov - la satele sasesti risipite pe podisul Transilvaniei.
Seara cade in Sighisoara, iar noi suntem deja spectatorii unui concert de chitara clasica - ce introducere mai buna puteam avea in atmosfera magica a acestor meleaguri ?
Urmatoarea dimineata poaspata si rece ne reaminteste ca este totusi toamna, dar ziua arata promitator, cu soarele scanteind fara pereche pe cerul albastru.
Luam un autostop pana la Sarosu pe Tarnave, unde o veche biserica fortificata sta marturie unei istorii bogate in evenimente. Dupa o scurta vizita la aceasta cetate taraneasca construita pentru a adaposti populatia in timpul invaziilor, prindem rata spre Biertan (Birthalm), unde se afla una dintre cele mai frumoase cetati taranesti din tara.
Acest sat sasesc, inca avand o mica populatie germana, este un exemplu minunat de ordine nemteasca: strazile curate, aliniate cu fatadele mari ale caselor tipic sasesti, ce ascund curtile interioare de privirea trecatorilor. Si acolo, pe deal, ne intampina maiestuoasa biserica fortificata. Inconjurata de trei brauri de ziduri vechi, spiralate, cetatea rosiatic-galbuie este una dintre cele mai puternice din Transilvania si un monument pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
A fost construita intre 1492 si 1516 in stilul Gotic tarziu, cu influente renascentiste. Zidul interior de incinta sustine cinci bastioane, iar un pasaj de scari foarte pitoresc cu arcade uneste cele doua ziduri interioare.
O sasoaica in varsta ne conduce in cetate. Aflam ca biserica a fost sediu episcopal timp de aproape trei secole si - detaliu emotionant - cand populatia locala s-a convertit la Biserica Reformata, a pastrat totusi o capela pentru cei ramasi la Catolicism. In turn ni se arata o pictura mare reprezentand un barbat care ai impresia ca te urmareste cu privirea in orice colt te-ai afla. Si ni se mai arata un zavor de usa fascinant, cu nu mai putin de 19 incuietori.
Daca se intampla sa fiti in zona in prima Sambata dupa 15 Septembrie, nu ratati Sachsentreffen, intalnirea sasilor de pretutindeni.
Dupa cateva ore petrecute in Biertan, ne indreptam spre Sighisoara, dar pe drum facem un mic ocol pana la Cris (Kreis). Considerat de localnici centrul geografic al Transilvaniei, aici se afla un mic dar extraordinar castel - la acea vreme in curs de restaurare. Frumosul turn cu magnifica scara de piatra, zidurile de aparare care descriu o forma ciudata - mai degraba un romb decat un dreptunghi, micul parc napadit de buruieni cu un iaz si o mica insula, toate ne transpun intr-un trecut de legenda, cu cavaleri si printese rapite de capcauni.
Inca sub vraja acestor locuri, ne indreptam spre Sighisoara, unde suntem din nou spectatorii unei seri de muzica medievala.
Inca o dimineata proaspata si un autostop mai tarziu si iate-ne in Saschiz, un sat pierdut intre colinele din Sudul Transilvaniei. Este Duminica si suntem norocosi sa mai prindem slujba sasilor de la biserica fortificata. Nu exista cuvinte pentru a descrie magia acelor momente: esta ca si cum ne-am fi intors in timp si am fi martorii unui capitol de istorie ce continua cu incapatanare sa supravietuiasca. Si aici ordinea germana este prezenta: localnicii toti imbracati in portul lor traditional sobru isi cunosc locul in biserica - femeile in nava centrala stand in picioare, iar barbatii stand jos in navele laterale.
Preotul, un tanar sas cu ochi albastri ca cerul de primavara, ii intampina pe participantii la slujba cu cuvinte calde si ne ureaza si noua bun venit. In spatele surasului sau ghicim tristetea plecarii sasilor catre patria mama. Intr-adevar, din acea comunitate prospera si infloritoare de sasi, numai o mana de oameni - mai degraba varstnici - a mai ramas.
Dupa slujba examinam mai indeaproape biserica datand din perioada 1493-1496, cu al sau turn asemanator cu Turnul cu Ceas din Sighisoara. Aici dubla functie - lacas de cult si cetate de aparare - este atat de evidenta. Biserica arata ca un puternic bastion, martor al multor invazii, cand functiona ca adapost al populatiei locale si al hranei (ceea ce explica numele Speckturm/"turnul suncii" dat multor bastioane de biserici fortificate si unde inca se mai pastreaza sunca !).
Pe un deal in apropierea satului se afla ruinele cetatii taranesti (spre deosebire de multe alte sate, in afara de biserica fortificata, Saschizul avea si cetatea sa de refugiu, construita in secolul al XIV-lea): cateva ziduri cu urme de vopsea albastra si o curte plina de buruieni. Ne bucuram de o panorama magnifica asupra satului si a soselei ce serpuieste printre colinele si recoltele de toamna. Facem un mic picnic in acest loc incarcat de istorie si plecam inapoi la Sighisoara.
Inca o seara de neuitat se desfasoara - Corul Madrigal si Corul Institutului de Teologie din Alba Iulia concerteaza impreuna in Biserica Ortodoxa.
Dar este timpul sa ne intoarcem acasa. Sau suntem deja acasa ?
Cris castle


Saschiz fortified church (Courtesy Mr. Radu Cerghizan)

acasa >>
toate impresiile >>