|
||||||||||||||||||||
Batranul Halmeag |
|||||||||
|
Nu imi amintesc cand am adormit. Imi aduc doar aminte ca mergeam aievea pe drumul acela prafuit ce ma purta spre necunoscut.
Apoi aparu silueta alba a bisericii plutind ca o corabie pe o colina si in jurul ei satul se asternea cuminte la poale.
Si atunci am stiut ca sunt pe drumul bun. Cerul era de cristal, din stanga imi zambeau crestele inzapezite ale Fagarasului. Eram si eu oare pe o poteca din cer ? Simteam ca totul, muntii, satul, colina, biserica, se contopesc cu cerul, de parca cineva ar fi pictat o fresca direct pe fundalul de un albastru intens. Vrajit, mergeam inainte spre colina si apoi am simtit deodata ca timpul curge invers si ca fiecare pas ma arunca si mai departe in timp, pana cand cheia s-a rasucit in broasca si m-am aflat dintr-o data in acel inceput de veac XIII, in maruntaiele bisericii. Capelanul care mi-a deschis spunea ca la leatul 1200 biserica era aici. Asa auzise de la mosii sai. Halmeagul de atunci se oglindea in cer si se proiecta din nou aici, pe pamant, neschimbat ca atunci. |
|||||||||
 Vechea biserica din Halmeag |
 Interiorul bisericii |
 Figura ce sustine bolta |
 Biserica vazuta din turn |
 Turnul si pomul |
|||||
|
Vedeam peretii albi, imaculati, modelati din argila, vedeam bancile de lemn, inca neroase de timp, vedeam tunelul acela misterios sapat in zidul navei, despre care capelanul zicea ca duce spre taramuri necunoscute, stiute doar de cavalerii de altadat'. Vedeam strania figura ce sustinea una din bolti pe umerii sai, cu o mana disproportionata intinsa pe perete si privind cumva inspre cer. Vedeam turnul separat de restul bisericii, in care am urcat ca sa privesc de sus. Zburam. Si atunci m-am trezit si am vazut totul asa cum era si in vis, pana la ultimul detaliu. Aievea. Secolul meu grabit nu stirbise nimic din farmecul batranului Halmeag. |
|||||||||
|
Sorin-Alexandru Cristescu, August 2008 |
|||||||||
|
|||||||||
|
|||||||||
|
|
|||||||||
