|
||||||||||||||||||||
O lume pierduta si regasita |
|||||||||
|
Sighisoara, vechiul burg transilvan, era inca adormit in acea zi de inceput de Ianuarie. Dar nu despre Sighisoara vreau sa vorbesc acum. Vizitasem orasul - pentru a cata oara ? - si acum asteptam trenul, dar pentru ca mai aveam cel putin o jumatate de ora, am facut o plimbare in jurul garii. Si atunci, ca prin farmec, am intalnit unul din acele locuri pe care le credeam de mult disparute si care imi evoca scene din copilarie. |
|||||||||
|
Era o sifonarie, adica unul dintre acele magazine ciudate unde te duci cu o sticla goala si te intorci cu ea plina cu apa gazificata. Cand eram copil trebuie sa fi fost o industrie tare profitabila, caci toti copiii de prin vecini faceau zilnic ture cu o plasa plina cu sticle la cel mai apropiat magazin pe care scria doar atat: "Sifon". Nu stiu exact ce legatura stranie era intre comunism si sifonarii, dar am remarcat ca imediat dupa Revolutie aceste magazine au disparut ca prin farmec, cele cateva ramase ascunzadu-se prin tot felul de ganguri si pasaje obscure si continuandu-si activitatea subversiva pe patru metri patrati. Desigur, erau stiute numai de cunoscatori si locatiile lor erau soptite doar in acest cerc inchis. |
|
|||||||
|
Un astfel de loc este si sifonaria de langa gara din Sighisoara. Cum ii treci pragul, simturile iti sunt puse la incercare. Esti ametit de acea ordine in dezordinea perfecta: sticlele insiruite frumos cu capace viu colorate, mirosurile acide, capsulele cu gaz - si ele riguros ordonate, zgomotele infernale provenind de la o masinarie ciudata ce transforma nimicul din sticlele goale in apa cu gaz. Si totul se intampla pe o suprafata de cativa metri patrati, vanzatorul manuind cu delicatete si hotarare masina infernala, zimbind pe sub mustata atunci cand te intreaba: "Va servesc cu un sifon ?" |
||||||||
|
|||||||||
|
|
|||||||||
