"Singura diferenta dintre mine si un nebun este ca eu nu sunt nebun."
Salvador Dali
Prima zi
Plecam din Sibiu la prima ora cu un autocar de Cluj. Pe masura ce inaintam in podisul transilvan, norii se risipesc si lasa loc
unui magnific soare de vara, desi suntem la sfarsitul lui Rapciune.
Trecem prin locuri fascinante: Calnic cu frumoasa fortificatie, Sebes, Lancram - satul lui Blaga, Rapele
Rosii, Alba Iulia, cetatea Aiudului, Cheile Turzii si, dupa aproape 4 ore de la plecare, ni se intinde la
picioare Clujul, asternandu-se domol peste colinele inverzite.
Coboram in centru si vizitam orasul vechi. Mai intai intram in Catedrala Ortodoxa, cu al sau frumos mozaic bizantin, apoi
ne pierdem pe stradutele orasului vechi pana ajungem la Catedrala Sfantul Mihail, inceputa la mijlocul secolului al XIV-lea.
In piateta de langa catedrala este un targ de folclor. Taranii, frumos imbracati in costume populare isi expun ulcelele de lut,
instrumentele muzicale de lemn, covoarele minerale, mastile traditionale, dulciurile facute in gospodarie.
Catedrala, in stil gotic matur, este o constructie supla si viguroasa, cu o decoratie simpla, dar eleganta atat la exterior, cat
si la interior.
Orasul este plin de viata, atmosfera e minunata, probabil in parte datorita studentilor care peste doua zile vor incepe anul
universitar.
Cluj, Catedrala Sfantul Mihail
Cluj, Catedrala Sfantul Mihail
Ne indreptam incet dar sigur spre gara, de unde avem tren pana la Bratca, o comuna in Muntii Apuseni, unde avem
programata tura de rafting.
La autogara de langa gara ne interesam de autobuze si microbuze spre Bratca si se pare ca ar fi ceva, dar trece cam la 20 km pe
langa comuna. Prin urmare nu e suficient de bun si preferam sa luam personalul, desi stim ca vom face peste doua ore pentru cei
cam 100 km din Cluj.
Pe fereastra trenului defileaza la inceput campuri si coline care lasa loc treptat peisajului carstic al Apusenilor, cu stanci
inalte perforate de grote, tansnind din malul Crisului Repede si cu creste domoale si verzi care te invita sa le strabati.
Ajungem spre seara in Bratca, unde ne asteapta unul dintre organizatorii raftingului si
ne si duce la o pensiune in centrul comunei. Ne lasam bagajele si plecam la tabara de corturi a organizatorilor, pe malul raului,
putin in afara localitatii.
Desi nu suntem la altitudine mare, respiram un aer proaspat si rece de munte, iar linistea din jur este desavarsita.
Inapoi in sat facem cateva cumparaturi pentru ziua de maine si mergem la culcare, caci stim ca ne vom trezi devreme.
Intradevar, pe la 6 dimineata, cand nici nu se luminase de ziua, vine si grupul de 9 prieteni din Bucuresti, cu acceleratul
direct pana in Bratca. Se suisera in tren direct dupa terminarea serviciului, Vineri dupa-amiaza si Sambata dimineata sunt in
celalalt colt ar tarii, cheauni de somn, dar entuziasti sa inceapa tura de rafting.
Muntii Apuseni vazuti din tren
Umflarea barcilor
Ziua a doua
Mancam rapid, ne intalnim cu totii si mergem spre tabara de corturi, unde urmeaza sa inceapa tura de rafting. Ziua se prezinta
fabulos, desi este dimineata si suntem intre munti, soarele straluceste atotputernic si noi suntem in maneca scurta.
Alegerea costumelor de neopren si echiparea ne ofera multe momente comice, unele de-a dreptul hilare, si ne ia considerabil
mai mult timp decat planuisem. Barcile le umflam noi, organizatorii sunt total nepregatiti.
In sfarsit, pe la pranz reusim sa ne urnim, suntem cate 6 in doua barci mari si 2 intr-o barca mica. Apa Crisului este mica si
destul de lenta, dar avem si portiuni in care simtim cum adrenalina ne creste odata cu nivelul apei.
Trecem pe langa magnifice pesteri la care se ajunge pe pitoresti punti suspendate. La un moment dat ne oprim pentru rapel, desi
mai putin de jumatate dintre noi se incumeta. Ne dam drumul pe funie suspendati la 50 de metri deasupra apei, adrenalina este la
maxim, peisajele din jur sunt fabuloase, dar suntem prea concentrati ca sa le putem admira in liniste. Rapelul se termina cu
un plonjon in apa de la vreo 3 metri si suntem recuperati de prietenii din barcuta pneumatica.
Experienta este destul de solicitanta ca sa nu vrem sa mai continuam raftingul, cu exceptia a patru dintre noi. Ne intoarcem
pe jos in Bratca, la inceput pe langa calea ferata, apoi pe langa livezi de pomi fructiferi din care nu ezitam sa ne aprovizionam.
Trebuie sa aratam straniu intrand asa in sat, in costumele de neopren, caci satenii se uita la noi ca la circ.
Urmeaza iar cumparaturile la unul din magazinele mixte, cina calda si binevenita si un somn fara vise.
Echiparea in costume de neopren
Rafting pe Crisul Repede (multumiri Corinei)
Rafting pe Crisul Repede (multumiri Corinei)
Rapel (multumiri Corinei)
Ziua a treia
Este prima zi de Octombrie, dar parca am fi in luna lui Cuptor. Soarele straluceste imbatabil, colinele din jur sunt verzi,
suntem din nou in maneca scurta.
Dupa experienta de ieri decidem sa nu mai facem rafting, oricum organizarea lasa mult de dorit. Prin urmare hotaram sa mergem intr-o
excursie in imprejurimi.
Luam personalul, care opreste in halta Pestera, de unde trecem o punte suspendata peste rau si ajungem la gura
pesterii Vadu Crisului. Vizitam pestera, are multe cotloane ascunse, iar formatiunile sunt deosebit
de interesante. Urcam pe creste, de unde avem panorame magnifice asupra vaii Crisului. Pe drum intalnim stranii cascade, curgand
peste muschi prins cu incapatanare de stanca.
Intorsi la tabara, trecem mai intai pe langa mica fabricuta de palinca, o adevarata bijuterie pe malul Crisului, de unde ne si
aprovizionam cu putin combustibil pentru acasa. Apoi ne luam bagajele si asteptam trenul de noapte care ne duce in capitala adormita, unde unii dintre noi se duc
direct la servici.
Fabricuta de palinca
Si daca sa te ridici de pe scaunul tau confortabil de la servici Vineri seara ca sa te sui intr-un tren ce te va duce in zece ore
in celalalt colt al tarii unde ai sa faci drumetii, rafting si rapel, ca apoi sa te sui in tren Duminica seara, iar acesta sa ajunga
Luni dimineata de unde ai venit, cand tu te vei instala direct in scaunul tau confortabil de la servici - ei bine daca toate acestea nu
sunt o experienta suprarealista, atunci nu stiu, zau, ce sa mai zic, asa ca mai bine ma opresc aici.