Dobrogea, Dobrogea !
Periplu in afara timpului
Uneori visez cu ochii deschisi. Si atunci imi apar inainte mari si pustiuri, munti si paduri, lanuri de floarea soarelui si vechi cetati ruinate. Si astfel, cand seara vine pe furis si soarele e rosu la orizont, imi vine a crede ca acea aventura a fost un astfel de vis, si nu mai stiu daca straniile peisaje dobrogene le-am vazut aievea ....
Prima zi
Caldura lunii lui Gustar topea asfaltul, iar noi goneam pe autostrada simtind parca deja in aer briza reconfortanta a marii. In mai putin de trei ore suntem in Constanta si de acolo nimerim direct drumul spre Mamaia, unde atmosfera de vacanta e la ea acasa. Trecem de Mamaia si intram in Navodari, unde ne miram de constructiile care par sa sufoce spatiul, aparute ca ciupercile dupa ploaie. Navodariul este lung cat o zi de post, dar in sfarsit trecem si de el si iata ca ajungem langa o imensa rafinarie ce-si imprastie pretutindeni mirosul de petrol. Si apoi patrundem parca intr-o alta dimensiune, in jurul nostru spatiul se dilata si printre lanurile galbene si verzi apare timid satul Corbu. La intrarea in sat o placa ne indica plaja spre dreapta, si noi o urmam constiinciosi. Drumeagul ingust ne duce printre lanuri de porumb arse de soare, campuri de floarea soarelui, puzderii de ciulini, iar praful ridicat de noi pare praf stelar, acoperind holdele cu o pulbere stranie, ca de zapada. Si iata ca ajungem pe marginea unei faleze inalte si de acolo, invingatoare si impresionanta se intinde spre infinit ea, marea. Thalassa, Thalassa .... Muti de admiratie, mai avem totusi putere sa gasim drumul pana jos, pe plaja, unde oprim si fara prea multe fasoane, facem o baie buna. Apa este calda si agitata in lumina dulce a apusului. Mai sunt vreo 3-4 corturi si cam tot atatea masini, cateva umbrelute de paie, si in rest o plaja lunga, plina de scoici si de pescarusi. Aflam ca nu e apa de baut pe nicaieri, asa ca ne intoarcem cei patru kilometri pana in sat de unde ne aprovizionam. In sfarsit, sub ultima geana de lumina punem corturile si dupa o plimbare pe plaja sub clarul lunii, ne intoarcem la corturi si dormim ca pruncii.
Peisaj langa plaja Corbu |
Plaja Corbu |
Apus la Corbu |
Ziua a doua
Sambata dimineata debuteaza cu latratul cainilor si cu o caldura care ne da afara din corturi. Stam la plaja, este aproape pustiu - noi si pescarusii. Spre pranz trecem prin sat pentru aprovizionare si plecam la Mamaia, unde mancam bine si apoi facem baie in mare. Nu poate fi un contrast mai adanc intre plaja noastra salbatica din Corbu, rupta parca de timp si spatiu si plaja aceasta din Mamaia, galagioasa si plina de turisti. Ne plimbam prin statiune, seara se lasa si odata cu ea atmosfera devine tot mai incarcata, strazile se umplu de masini noi si scumpe, de peste tot se aud concerte zgomotoase si se vad jocuri de lumini tipatoare. Avem noroc, pe plaja se desfasoara un frumos concert de folk din cadrul festivalului Folk You, asa ca stam acolo pana se face foarte tarziu. Razvan vine si el de la concertul Fatboy Slim si plecam bucurosi si adormiti spre Corbu. Pe drum, luminile imensei rafinarii ne atrag atentia - parca ar fi un oras extraterestru pe o planeta stranie. Ajunsi in sfarsit la corturi, cadem intr-un somn adanc.
Ziua a treia
Din nou ne trezesc cainii devreme si profitam, caci azi ne-am propus sa vedem multe. Dupa un mic dejun frugal, ne indreptam spre Sinoie si de acolo spre cetatea Histria, cel mai vechi oras de pe teritoriul actualei Romanii, fondat in secolul VII i. Hr. si locuit fara intrerupere timp de mai bine de 1300 de ani. Initial micul muzeu nu promite prea multe, dar in curand ne dam seama de vastitatea acestui oras intemeiat de vechii greci veniti din Milet. De pe o colina se vad multe ruine spectaculoase, imprastiate pe dealurile din jur.
 Histria, cartierul rezidential |
Trecem pe langa termele romane din secolele II-III d. Hr., pe langa bazilica crestina de secol VI si prin poarta mare a incintei romane tarzii,
unde ruinele devin impresionante. Ajungem in piata mare a orasului roman, din secolul VI, si apoi ne indreptam spre vechea zona sacra
greceasca, din secolele VII-I i. Hr., frumos asezata pe malul lacului Sinoie, pe vremea aceea un important golf la Marea Neagra.
Poate cea mai frumoasa parte a cetatii este cartierul rezidential din secolul VI d. Hr., unde se pot ghici vechi casute de piatra,
cu coloane frumos ornate si cu o strada principala ce duce direct la lac. Ne oprim pe malul lacului, este o zona salbatica, cu stufaris
imens si cu cate un sarpe de apa ce-si scoate capul din valuri si broaste verzi ce se ascund in mal. |
Poarta romana
|
Moscheea din Babadag
|
Spre pranz plecam de la Histria inspre Babadag. Drumul ne dezvaluie un peisaj fascinant, dealurile verzi
si pe alocuri aride se intind molcom la soare, peste tot lanuri imense de floarea soarelui, lacuri, vai cu mici sate impadurite, vulpi taindu-ne
calea, totul pare facut sa ne uimeasca. In Babadag ne oprim ca sa vizitam moscheea construita in 1522 si intalnim tot mai multi oameni cu trasaturi
turco-tatare. Este desigur o zona a confluentelor, locuita in antichitate de geto-daci, greci, romani si mai apoi de turci, tatari,
bulgari si chiar pietrari italieni veniti aici pentru gresia de calitate. |
Cetatea Enisala
|
La scurt timp dupa ce plecam din Babadag vedem in zare un deal cu o cetate inexpugnabila, deasupra unui mic sat, pe malul unui lac. Este Enisala. Daca n-am sti unde ne aflam, am putea crede ca suntem undeva in Orientul Mijlociu, in pelerinaj cu cruciatii spre Tara Sfanta si parca ne asteptam ca de dupa fiecare deal sa apara o turma de camile cu beduini cu tot. Drumul spre cetate trece printre lanuri de floarea soarelui si brusc peisajul devine arid si iata-ne urcand pe un deal strapuns de roci roscate. Aici se afla si cetatea bizantina din secolul XII, o ruina romantica pe o inaltime ce domina orizontul. La poale, satul se intinde cuminte si in celalta directie este un lac mare dupa care se ghiceste Delta. Chiar in fata cetatii, un alt deal galben, cu terase unduitoare pare scos direct dintr-un film science-fiction. Si s-au dus tocmai in Noua Zeelanda ca sa filmeze "Lord of the Rings" ! Si au mai folosit si efecte speciale ! De unde sa stie ei ca la Enisala aveau totul de-a gata ? Suntem siderati, nu ne mai vine sa plecam.
Vedere de la cetate |
Cetatea Enisala |
Vedere de la cetate |
Vedere de la cetate |
 Cetatea Enisala |
Dar se lasa seara si ne grabim spre inca un loc de legenda, antica cetate Halmyris. Pe drum trecem prin
sate cu casute cochete, frumos colorate si cu acoperisuri de stuf. In Sarichioi intalnim multi lipoveni venind de la slujba. Sunt imbracati frumos, in portul traditional, barbatii au barbi patriarhale. Inca o incursiune in istorie, o istorie pe care o traim si care rezista cu incapatanare modernitatii. Peisajul devine tot mai salbatic pe masura ce ne apropiem de Delta, berze stau cu nonsalanta in mijlocul drumului, vaci ne taie calea, asini dobrogeni trag carute incarcate cu fan. |
Cetatea Enisala
|
Intram in Murighiol si fara a mai sta pe ganduri, mergem la un motel unde ne potolim foamea. Mancam, bineinteles, peste: ciorba de peste si peste la gratar. Satui si odihniti, cucerim si ultimul bastion pe care ni l-am propus pe ziua de azi: cetatea romana Halmyris, unde au fost martirizati primii sfinti de pe teritoriul romanesc, Astion si Epictet. Aceasta descoperire recenta atrage aici arheologi din toata lumea. Dar acum, spre apusul soarelui nu este nimeni si noi zburdam in voie printre ruinele antice, ca niste adevarati exploratori ce am devenit. Sub o constructie de lemn cu rol de adapost descoperim vechea bazilica crestina unde au fost ingropati martirii. Coboram o scara si folosind lanterna descoperim cele doua morminte si o inscriptie pe un disc pictat pe piatra. Apoi ne plimbam prin acest oras trezit din nou la viata si sub dealurile din imprejurim ghicim vastitatea cetatii. Ne dam seama ca multe generatii de arheologi vor mai sapa aici si multe descoperiri interesante se vor face.
Ultimele raze ale soarelui se joaca printre nori, contribuind la sentimentul ca exploram unui teritoriu enigmatic, o noua terra incognita. Si plecam inapoi pe drumul prafuit, calauziti de un soare rosu.
Tarziu, pe luna plina, ajungem din nou la corturile noastre de pe plaja pustie si, gandindu-ne la ziua ce se incheie, cadem intr-un somn adanc.
Lipoveni in Sarichioi |
Cetatea Halmyris |
Apus la Halmyris |
Luni hotaram ca ne vom odihni, prin urmare facem plaja si baie in apa calda si curata a marii. Spre pranz plecam in sat si ne oprim pe malul unui lac, la un motel. Acolo facem in sfarsit dus si apoi mancam - desi era o tabara de elevi, suntem si noi primiti. Inchiriem doua yole de cate doua persoane si urmatoarea ora si jumatate, ajutati de un vant puternic, facem ture pe lac. Windsurfingul il lasam pentru data viitoare. Multumim amabilelor gazde si promitem sa revenim.
Seara ne gaseste tot pe plaja din Corbu, unde apare si o masina de teren cu numar de Franta si cu un cort asezat pe masina, pentru noi un peisaj foarte neobisnuit. Este un cuplu de francezi porniti cu cei trei copii intr-o tura aventuroasa prin Romania. Urmeaza cina - de data asta strangem lemne si facem un foc de tabara -, apoi obisnuita plimbare pe plaja si somnul dulce.
Jeep cu cort
 Muntii Macin |
Ziua a cincea Nu putem pleca din Dobrogea fara sa vedem muntii Dobrogei. Zis si facut, pornim devreme spre satul Greci, tocmai in Nordul Dobrogei, iar pe drum oprim la un pitoresc restaurant rustic in Istria unde mancam cate o omleta. Peisajul dobrogean nu inceteaza sa ne fascineze cu culorile interesante si cu lumina sa aparte. Intram in Greci, sat cu o comunitate de pietrari .... italieni. In fata ni se deschide o larga perspectiva spre Culmea Pricopanului, cu Varful Tutuiatul, cel mai inalt varf din Muntii Macin cu ai sai 468 de metri ! Cei mai vechi din Europa, muntii Dobrogei erau odinioara de zece ori mai inalti decat astazi. Iata ce poate face clima in cateva mii de ani. |
Culmea Pricopanului
|
|
|
|
|
Ziua a sasea
Miercuri dimineata ma trezesc o data cu rasaritul soarelui si ma plimb pe plaja pustie. Pe mare vad barcile pescaresti indreptandu-se catre mal, cu peste inca zbatandu-se in navoade. Sunt lipoveni si romani, au fetele si mainile aspre, de oameni muncitori, sunt slabi si imbatraniti, dar au priviri hotarate.
Inapoi la mica noastra tabara, strangem corturile si ne pregatim de plecare. Dar ziua avea sa ne rezerve suficiente aventuri. Dupa o ultima baie in mare, plecam spre Constanta, si mai departe spre Basarabi, la interesantele catacombe sapate de primii pustnici crestini de pe aceste meleaguri. Acolo avem o supriza neplacuta, ni se spune ca trebuie sa obtinem aprobare speciala de la Muzeul de Arheologie si Istorie din Constanta. Cu cativa ani in urma vizitasem catacombele fara nici un fel de aprobare, de data asta insa nu se poate. Plecam dezamagiti, si alegem ruta prin Sudul Dobrogei, inspre Adamclisi.
Muntii Macin |
Adamclisi, Tropaeum Traiani |
Basilica Forensis, Adamclisi |
La Adamclisi surpriza e totala: pe langa celebrul monument Tropaeum Traiani cunoscut din cartile de istorie, pe care-l vizitam rapid, spre iesirea din localitate se vad pe un deal zidurile impresionante ale unei cetati. Este vorba despre cetatea cu acelasi nume, intemeiata de imparatul Traian in secolul II d.Hr. pe locul unei vechi asezari geto-dacice. Intinsa peste mai bine de 10 hectare, calcam si aici ca si la Halmyris pe cioburi de ulcioare recent dezgropate, si suntem impresionati de ruine, mai ales de Basilica Forensis cu a sa padure de coloane retezate. Suntem din nou numai noi acolo, exploratori intr-un oras trezit la viata dupa multe secole de uitare.
Cand plecam, ne taie drumul doua broaste testoase, pe care le culegem si le punem in iarba. Urcam si coboram coline cu lanuri de floarea soarelui si la un moment dat apare Dunarea si vedem malul bulgaresc. Vrem sa oprim pentru poze si ramanem cu o roata in sant. Ce-i de facut, e un drum pustiu, iar singuri nu putem face mare lucru. Ca din senin, apare o caruta si apoi o masina. Se opresc ca la un semn si oamenii sar sa ne ajute. Apoi se mai opresc cativa trecatori care apar cine stie de unde si cu totii pun umarul sa scoata masina din sant. Si astfel, in cateva minute suntem din nou pe drum. Si atunci imi spun: "Ce tara frumoasa, bine ca e locuita" !
Vedere de la Manastirea Dervent |
Dunarea |
Pescar pe Dunare |
In cateva minute ajungem la Manastirea Dervent, pitoresc asezata pe un deal cu o minunata perspectiva asupra Dunarii. Multumim lui Dumnezeu ca am iesit cu bine din sant, ne racorim cu apa sub boltile manastiresti de vita de vie si plecam mai departe. Trecem pe langa orasul bulgaresc Silistra si granita este formata dintr-un gard, in spatele caruia aproape ca ai putea atinge blocurile cu mana. E ca si cum am trece prin oras, atat suntem de aproape. Si iata ca ajungem pe malul Dunarii, unde ne asteapta bacul pe care punem masina. Nici ca se putea sa traversam Dunarea intr-un moment mai frumos al zilei: soarele este la apus si se scufunda lent in fluviu, iar noi navigam spre el. Doi preoti ce privesc in zare adancesc senzatia de mistic. Scena este completa cand un pescar singuratic vasleste in dreptul soarelui sangeriu. Traversarea dureaza nu mai mult de douazeci de minute, dar suntem din nou in afara timpului. Coboram vrajiti de pe bac si ne continuam drumul spre orasul adormit, in care ajungem pe luna plina.
Si daca totul a fost un vis, tot ce pot adauga este ca o conditie necesara ca visele sa devina realitate este sa visam cat mai mult. O spun din proprie experienta.
Sorin-Alexandru Cristescu, August 2006
|