Acasa Misiune Generator de ture Impresii Fotografii


Inima Transilvaniei

Cetati ale credintei
Prima zi
Zorii diminetii ne gasesc in Bucuresti, orasul incepe a se trezi, asa ca decidem sa plecam cat mai repede, pana ca monstrul cu doua milioane de capete sa apuce sa ne treaca prin fuioarele sale de foc. Este ultimul weekend din Iulie si totodata cel mai calduros.
Odata iesiti din marele oras, drumul ni se desfasoara cuminte inainte, tot mai atragator pe masura ce ne apropiem de destinatie. Valea Prahovei isi arata fata verde, vesela si in curand trecem printre stancile abrupte ale Bucegilor. In Sinaia e atmosfera de vacanta: lumea a iesit la promenada dimineata devreme, iar soarele isi face de cap pe cer, nestingherit de nici un nor. Dupa Azuga intram in Transilvania, inca putin si suntem la Brasov (Kronstadtul colonistilor sasi).
Satul si cetatea Rupea Intr-un tarziu reusim sa descalcim drumul spre Sighisoara si iata-ne in podisul transilvan, care se intinde agale - ca un veritabil ardelean - in bataia soarelui toropitor.
De pe un deal ne zambeste cetatea teutona de la Feldioara (Marienburg), apoi cea de la Rupea (Reps). Trecem prin inima unui taram de basm, printre coline verzi ce gazduiesc sate pierdute de "civilizatie", cetati si castele ruinate, biserici fortificate, sateni dand la coasa ca si stramosii lor si stramosii stramosilor lor. Timpul pare a ne juca feste, daca n-ar fi soseaua mai ca am crede ca am nimerit in Evul Mediu.
Cetatea Rupea
Facem un prim popas la Bunesti (Bodendorf pentru colonistii sasi care l-au intemeiat), un mic sat care pare pustiu la ora pranzului. Ne oprim la biserica fortificata, ce sfideaza orizontul de pe o inaltime. Dar poarta e inchisa, asa ca incercam sa gasim cheia la cineva din sat. O femeie ne indruma la casa lui nea Misu, unul din ultimii sasi din sat. Il gasim la masa, dar se ofera sa ne deschida poarta cetatii contra a 50000 de lei vechi. E un batranel firav, ars de soare, cu mainile batatorite de taran autentic, care amesteca cuvinte germane printre cele romanesti. Nu mai stie nici el de cand dateaza biserica, cand a fost sau va fi restaurata ....
Biserica din Bunesti a fost refacuta in stil gotic in secolul XIV, pe fundatiile unei biserici romanice. Ulterior i s-au adaugat fortificatiile in scop defensiv, iar "turnul slaninei" (Speckturm) pare a fi folosit si astazi pentru a adaposti slanina. Desi nea Misu al nostru nu ne-a putut confirma acest lucru. Biserica are nevoie urgenta de restaurari. Este un monument extrem de delicat, formele rotunjite sugerand ca ar fi fost construita nu din blocuri de piatra, ci dintr-un material fluid, asa cum ai face un castel de nisip pe malul marii. 		Nea Misu, unul din ultimii sasi din Bunesti
In interiorul bisericii ne atrage orga, frumosul altar aurit, nervurile gotice ce strabat boltile, dar mai ales pitorescul mobilier sasesc, pictat de mana in culori calde. Apoi ne plimbam prin curte, admirand fortificatiile atat de delicate, incat parca n-ar fi fost facute cu scop de a respinge, ci de a atrage.
Biserica fortificata din Bunesti Biserica din Bunesti Biserica din Bunesti Biserica din Bunesti
Ii uram sanatate lui nea Misu si ne continuam periplul prin podisul transilvan. Nu mult dupa Bunesti, silueta splendida a bisericii fortificate din Saschiz se arata la orizont. Vedem pitorescul turn, ducand cu gandul la Turnul cu Ceas din Sighisoara si biserica puternic consolidata ca reduit cu guri de tragere si drum de straja. Iar pe deal, ruinele cetatii taranesti domina cuminte satul.
Biserica este inchisa pentru restaurari. Cu ani in urma, intr-o Duminica de toamna asistasem aici la slujba sasilor si ma fascinase portul lor popular sobru si simplu pe care il purtau cu mandrie.
Biserica din Saschiz Biserica din Saschiz Biserica din Saschiz Cetatea taraneasca din Saschiz
Coplesiti deja de cela vazute pana acum, ne contiuam drumul spre Sighisoara (vechea cetate saseasca Schassburg), unde Festivalul Medieval tocmai incepuse. Gasim rapid cazare intr-o casa mare si frumoasa de pe un deal foarte aproape de cetate.
Ne costumam cat mai medieval cu putinta, si pornim a vizita orasul - pentru a cata oara ? Sighisoara, vechea cetate neschimbata de secole, e pentru noi mereu altfel. Acum ni se arata ca un oras european rafinat, cu cladiri restaurate cu bun gust, cu servicii bune, pensiuni si hoteluri ce-ti iau ochii (si banii), oameni cosmopoliti; nu mai este oraselul provincial prafuit de alta data.
In prima zi, Vineri, festivalul pare a nu fi demarat si aglomeratia e relativ mica. Cativa tineri canta la chitari si flaute pe strazi, altii fac codite impletite, tatuaje, iar altii vand suveniruri facute de mana. Tocmai bine, profitam de relativa liniste ca sa vizitam cetatea. Sunt si cateva evenimente organizate: o piesa medievala in Piata Cetatii si cateva concerte - unul in Biserica din Deal pe care tocmai l-am pierdut. Urcam scara acoperita si ne odihnim pe iarba pe dealul mai inalt al cetatii, unde este intotdeauna mai liniste si panoramele asupra orasului sunt magnifice.
Dupa o masa copioasa ne plimbam din nou prin cetate. Nu numai cladirile din cetate au fost restaurate sau sunt in curs de restaurare, dar si jos, in afara cetatii lucrurile arata din ce in ce mai bine. Parcul de la baza cetatii este plin de flori de toate culorile, o adevarata feerie.
Dar se lasa seara si obositi si coplesiti de atata Ev Mediu si de caldura, ne retragem pe dealul nostru unde adormim ca pruncii.
Sighisoara Sighisoara Sighisoara, Turnul cu Ceas Sighisoara
Ziua a doua
In timp ce vechiul burg se dezmorteste sub soarele matinal, noi purcedem la drum, caci ne-am propus sa vedem multe azi. Trecem prin Danes, satul cu mici curti pline de flori de o parte si de alta a soselei si apoi urmam un drum de tara printr-o padurice spre Cris - satul sasesc Kreisch. Patrundem in sat unde remarcam linistea perfecta si dealurile verzi din jur. Cu ani in urma vizitasem castelul din Cris - pe atunci niste ruine romantice in proces de restaurare. De data asta un satean - unul din putinii oameni pe care ii vedem - ne conduce in curtea castelului intre timp restaurat partial. Ne spune ca lucrarile de restaurare s-au oprit pentru ca mostenitorii pretind castelul si sunt in proces. Speram cu totii ca atunci cand va fi retrocedat, lucrarile de restaurare vor continua si castelul va fi deschis turistilor.
Cu o eruditie neasteptata, ne povesteste despre puternica familie maghiara Bethlen, cea care a detinut castelul timp de secole.
Patrundem in diferite camere cu aspect de crama, trecem prin lungi coridoare, suim in pitorescul turn, de unde avem o panorama magnifica asupra satului. Pare ca istoria a incremenit neputincioasa in acest loc mirific care si-a avut si el partea de suferinta. Odinioara o bijuterie, plin de opere de arta, cu un iaz si o insulita amenajata cu bun gust, distrus in mare parte de indiferenta, castelul imbatranit de secole asteapta acum o soarta mai buna.
Castelul din Cris Castelul din Cris Castelul din Cris Castelul din Cris
Parasim si Crisul si iata-ne in drum spre un loc cu un nume izvoditor de legende: Malancrav (Malmkrog pentru intemeietorii sasi). Din Laslea, un mic sat cu cetate si cu un castelas, asfaltul se termina si incepe un drum prafuit pe care inaintam cu greu. Peisajul din jur e feeric: coline verzi, impadurite, ici si colo cate un lan de grau sau porumb, cate un camp de hamei. Drumul devine tot mai greu si ne punem intrebarea daca merita efortul la urma urmei. Dar temerari, inaintam admirand peisajul.
Si pe masura ce inaintam in podisul transilvan, timpul pare ca involueaza, si in spatele norilor de praf lasam secolul XXI, iar in fata ni se deschide o poarta magica spre Evul Mediu timpuriu. Cativa sateni parca scosi dintr-o pictura de Breugel cosesc fanul la baza unei coline. Ii intrebam cat mai e pana in sat si unul dintre ei, cu o barba si plete de patriarh, ne raspunde in cel mai dulce grai ardelenesc: "Mintenas !". Incurajati de acest nou semn de civilizatie, nu indraznim totusi sa intrebam si in ce veac suntem si ii dam inainte. Si iata ca printre coline, de-o parte si de alta a drumeagului nostru apar primele case - tipic sasesti, colorate in verde si albastru, cu porti mari si curti interioare.
Singurul om intalnit pe ulita satului, un sas mare si blond, ne spune unde se afla biserica-cetate, gasindu-si cu greu cuvintele in romana. Urcam o panta de pe care satul ni se dezvaluie tot mai frumos la picioare si ajungem langa un zid masiv de piatra de rau. Treptele ce se indreapta spre poarta cetatii sunt tocite de generatiile care le-au urcat timp de secole. In curte ni se dezvaluie corpul bisericii, o constructie din aceeasi piatra de rau, simpla dar zvelta, o capodopera a goticului transilvan. 		Malancrav
Biserica-cetate din Malancrav Dar nimic nu putea sa ne pregateasca pentru ce aveam sa gasim inauntru: splendide fresce pe un fond albastru cu dantele ce urmeaza nervurile boltilor, executate cu o maiestrie neobisnuita pentru o biserica de sat. Aflam ca biserica-cetate a fost construita in secolul al XIV-lea si picturile dateaza tot de atunci. Ca si la manastirile bucovinene, gasim reprezentari biblice in mici registre suprapuse, o adevarata carte deschisa. Remarcabil este stilul, aratand o vadita inspiratie locala: ostasii ce-L schingiuiesc pe Isus sunt imbracati ca aceia de la inceputul secolului XIV care ii asupreau pe taranii din partea locului, iar judecatorii ce-L persecuta pe Isus sunt copia fidela a celora la care taranii se plangeau fara nici un rezultat. Este o pictura in esenta gotica, desi contaminata cu forme stilistice bizantine, inlesnite desigur de mediul romanilor ortodocsi.
Fascinati si infiorati de aceasta adevarata Capela Sixtina transilvana, iesim in curte, unde fanul cosit contribuie la senzatia de arhaic. Urcam in turn de unde satul ni se dezvaluie cuminte in toata splendoarea sa.
Biserica-cetate din Malancrav Biserica-cetate din Malancrav Biserica-cetate din Malancrav Satul Malancrav
Parca nu ne vine sa mai plecam din acest loc. Totusi se face tarziu si ne-am propus sa mai vizitam cateva localitati. Asa ca iata-ne in Medias (Mediasch), un oras medieval pe care l-am vizitat in repetate randuri, dar niciodata nu l-am gasit atat de frumos, cu cetatea restaurata si parcul minunat de la baza cetatii inchis circulatiei masinilor. In ciuda caldurii apasatoare, cativa oameni se plimba prin centrul vechi. Mediasul arata acum ca un adevarat burg saxon, asa cum ii sade bine unui asemenea oras incarcat de istorie. Cu turnu-i elegant, biserica Sfanta Margareta domina cetatea.
Mancam intr-o curte imensa deschisa recent si pornim spre nucleul cetatii, asa-numitul castel. Zidurile puternice cu turnuri de aparare inconjura piateta in care se afla biserica evanghelica Sfanta Margareta, construita in secolul al XIV-lea pe locul unei bazilici romanice. Formele gotice, simple, taioase si atat de suple ne impresioneaza atat la exterior, dar si in interiorul bisericii. Colectia de vechi covoare persane - un element atat de oriental in acest decor gotic de factura occidentala - ne duce cu gandul la comertul pe care sasii il faceau cu turcii in Evul Mediu.
Medias Medias Medias Medias
Lasam si Mediasul in urma si ne indreptam spre Bazna, un sat pitoresc cu o biserica-cetate recent renovata. Cetatea este inchisa, dar casa parohiala este deschisa, asa ca intram in curtea acesteia, unde un grup de turisti straini mananca la o masa lunga. O sateanca se ofera sa ne deschida cetatea si ne arata cheia - este cea mai mare pe care am vazut-o pana acum. Din nou suntem impresionati de nervurile care brazdeaza boltile gotice, de orga mica si frumoasa, de simplitatea si eleganta stilului.
Bazna Bazna Bazna Bazna
Biserica-cetate din Biertan Plecand din Bazna, incercam sa inaintam spre Cetatea de Balta, dar drumul e foarte prost si se lasa seara. Renuntam si ne intoarcem spre Sighisoara, facand un mic ocol pe la Biertan (Birthalm). Biserica-cetate din Biertan este una din cele mai puternice fortificatii din Transilvania. Inceputa in 1492 si terminata in 1516, biserica din Biertan a fost sediu episcopal timp de aproape trei secole. Remarcam frumosul parc cu flori de la baza cetatii si restaurantul in stil medieval deschis recent. Biserica, inconjurata de trei ziduri de aparare, domina satul de pe o inaltime care ofera panorame generoase asupra podisului verde.
In fiecare an, in a treia Sambata din Septembrie are loc aici intalnirea sasilor de pretutindeni. Imbracati in costume populare, sasii care au mai ramas si cei care vin in vizita canta, danseaza, mananca si beau in centrul localitatii. 		Biserica-cetate din Biertan
In sfarsit, tarziu, dupa apus ne intoarcem in Sighisoara. Aici Dan Puric ne incanta cu spectacolul sau de pantomima, iar strazile sunt vizibil mai aglomerate decat in seara precedenta. Obositi si incarcati de amintiri frumoase, mergem la culcare.

Ziua a treia
Dupa inca o scurta vizita in cetate, de unde cumparam cateva suveniruri, pornim spre Sibiu, cu intentia de a cobori pe Valea Oltului spre Ramnicu Valcea. Lasam in urma Mediasul si cateva sate cu biserici fortificate si iata-ne intrand in Slimnic (Stolzenburg), un sat sasesc dominat de ruinele romantice ale vechii cetati medievale, construita in secolul al XIV-lea.
Jos, la baza cetatii se afla biserica fortificata, in care slujba sasilor tocmai s-a terminat. "Parintele sasilor", cum singur se prezinta preotul care iese din biserica, pare desprins dintr-o pictura de epoca. Cu paru-i alb si costumul sobru, negru, pastrat nemodificat de secole, ne indruma spre cetate.
Urcam cu greu sub soarele nemilos si ajungem intr-un tarziu la intrarea in cetate. Ruinele rosii sunt magnifice. De fapt se pare ca cetatea nu a fost terminata niciodata si acum se afla in starea in care au lasat-o constructorii sasi in Evul Mediu. Senzatia de arhaic este coplesitoare. Urcam in turn si admiram cetatea si satul raspandit pe coline, trecem pe sub arcadele rosii, ne jucam cu pisicile aciuate prin cetate.
Slimnic Parintele sasilor din Slimnic Slimnic Slimnic
Ne continuam periplul transilvan spre Sibiu (Hermannstadt), cel mai saxon dintre orasele saxone. Aici au fost construite primele fortificatii sistematice din Transilvania si aici traiesc si azi cei mai multi sasi, icluzand primarul orasului. Ne uimesc masivele lucrari de restaurare prin care Sibiul se pregateste sa devina capitala culturala a Europei in 2007. Ne surprinde rafinamentul acestui oras pe care l-am vizitat de cateva ori, atmosfera cosmopolita si in acelasi timp relaxata.
Pe strada Balcescu masinile nu circula, ca de altfel in tot centrul istoric. Aici, de-a lungul strazii se insira terasele unor restaurante excelente. Mancam si noi la "Bufnita", si ne simtim dintr-o data mult mai bine. Apoi pornim spre Piata Mare.
Cladirile sunt restaurate, atmosfera de burg medieval e completa. Numai ca asfaltul a fost scos in intregime din centru si urmeaza a fi inlocuit cu piatra cubica, ca in Evul Mediu. Intram in masiva biserica evanghelica Sfanta Maria. Inceputa in secolul al XIV-lea, a fost extinsa in repetate randuri, forma actuala provenind din anul 1499, cand au fost construite pitorestile pridvoare pe laturile de nord si de sud, dandu-i bisericii o forma deosebit de interesanta. Goticul e la el acasa: nervuri suple, coloane majestuoase, arcade frante, blazoane medievale, orga minunata si o impresionanta pictura a Rastignirii, toate ne uimesc si ne incanta.
In Piata Mica admiram Turnul Sfatului in care si urcam. Apoi ne indreptam spre iesirea din cetate, unde doua bastioane poligonale ne amintesc de vremurile cand - ca in orice oras liber din Europa medievala - cetatenii contribuiau la constructia cetatii, breslele mestesugaresti avand datoria de a construi si intretine cate un turn de aparare. De unde si numele de "turnul dulgherilor", "turnul olarilor", "turnul fierarilor", si asa mai departe, ca mai in toate burgurile transilvane. Predomina caramida rosie, Sibiul fiind cunoascut in epoca sub numele de Cetatea Rosie, pe care turcii au incercat zadarnic sa o cucereasca.
Vrajiti de frumusetile vazute si promitand sa ne intoarcem la Sibiu dupa ce restaurarea va fi gata, strabatem Valea Oltului ce strapunge vitejeste Fagarasii si dupa o oprire la Manastirea Cozia, ajungem seara in Bucuresti.
Sibiu Sibiu Sibiu Sibiu
Sibiu
Inchei aici povestea periplului nostru transilvan. Dar magia acelor zile imi va ramane mult timp in suflet si stiu ca, oricat as incerca, cuvintele scrise nu vor putea s-o redea nici macar in parte. Pentru ca cine ar putea sa puna in cuvinte o parte din propriul sau suflet?


acasa
toate impresiile


Nume:

E-mail:

Mesaj:


Toate mesajele: