Acasa Misiune Generator de ture Impresii Fotografii


O zi plina

Comorile ascunse ale Transilvaniei

"Ein feste Burg ist unser Gott" Martin Luther (inscriptie pe zidurile uneia din minunatele biserici fortificate)


Una din chestiile cele mai interesante cand te trezesti dimineata pe un varf de munte si mijesti usor ochii, este ca ti se pare ca esti cumva atarnat de cer. Asa mi s-a intamplat si mie cand, dezmeticindu-ma, mi-a zvacnit inima cand prin fereastra fara perdele am vazut cerul albastru de vara si nimic altceva. M-am redresat repede cand mi-am aruncat ochii catre Piatra Craiului si am vazut ca avea un nor cuminte pe creasta, ca o palariuta. Ceva mai tarziu, plimbandu-ma prin sat, vad ca si Bucegii au un norisor lipit de creasta, perfect simetric cu al Craiului. Imi zic: "e clar, asta e o zi speciala".

Asa ca imi zboara gandul la Festivalul de la Sighisoara, spre care ma si indrept lasand in urma crestele muntilor si trecand prin Padurea Bogata, la capatul careia Podisul Transilvaniei ti se asterne domol, ardeleneste, la picioare. Calatoria pare a te purta in alt veac, caci pe colinele verzi-galbui sub soarele intens din luna lui Cuptor vezi aceleasi peisaje pe care alti oameni le-or fi vazut cu sute de ani in urma: cate un taran cosind iarba, un car tras de boi si plin de fan, tarani cu palarii de paie cu boruri largi stand la umbra copacilor, o cetate ruinata pe un varf de deal .... Daca n-ar fi panglica asfaltului, ai zice ca Evul Mediu nu s-a terminat.
Prin urmare, esti cumva pregatit pentru intrarea in vechiul Schaessburg, magica cetate de pe Tarnava Mare. Lumea misuna in sus si-n jos, cascand gura la cate un spectacol cu iz medieval. Incursiunea mea este insa scurta, caci am in plan cateva locuri in care nu am mai fost.

Turnul cu Ceas, Sighisoara
Turnul cu Ceas, Sighisoara
Straduta tipica din Sighisoara
Straduta tipica din Sighisoara
Fatada bisericii din Darlos
Fatada bisericii din Darlos

Ma indrept catre Medias, iar la un moment dat apare brusc un semn mic care indica la dreapta, purtand un cuvant aproape sters: Darlos. Asfaltul se transforma pe nesimtite in pietris, drumul devine din ce in ce mai greu, colinele tot mai salbatice, amintind de atatea alte drumuri pierdute in timp si spatiu, parte din farmecul Romaniei. Intru in sat si ma indrept catre biserica saseasca, sigur pe mine de parca as fi stiut deja drumul.
Biserica este mica - o singura nava, fara turn - dar foarte pitoreasca. Pare a se incadra perfect in peisaj, nu are nevoie de nimic altceva. Inauntru - miros puternic de lemn si piatra. Privesc uimit picturile vechi - atat de rare in bisericile sasesti. Mai mult, biserica din Darlos mai pastreaza inca cateva din picturile exterioare - lucru unic intre bisericile ne-ortodoxe din tara, si care amintesc de manastirile bucovinene.
Pictura bisericii din Darlos
Pictura bisericii din Darlos
Pictura bisericii fortificate din Darlos
Pictura bisericii din Darlos
Interiorul bisericii din Darlos
Interiorul bisericii din Darlos
Pictura exterioara - Darlos
Pictura exterioara - Darlos

Ma indrept apoi din nou spre Sighisoara, dar ma opresc in Buzd, un alt sat pitoresc, pierdut in podisul transilvan. Biserica se profileaza zvelta, cu contraforti puternici, rosiatici, ca un castel medieval, pe varful unei coline. Scara acoperita de lemn imi poarta pasii catre zidul exterior al bisericii, unde o familie de tigani, paznicii actuali ai bisericii, ma intampina cu cheia portii principale. Barbatul - tanar, politicos, chiar umil - ma conduce in biserica, unde starea de degradare este mai avansata ca la majoritatea acestor inestimabile valori ale Romaniei. Urcam pe o scara in spirala ametitoare si ajungem in turn, unde lemnul trosneste sub pasi. Acolo vad clopotul, o adevarata opera de arta, si mecanismul care il pune in miscare. Tiganul spune mandru ca trage clopotul din cand in cand, anume zilnic la ora unu dupa-amiaza si cand se iveste cate o ocazie.

Coboram in curtea bisericii si ma impresioneaza amestecul de sacru si profan de acolo, caci intre doi contraforti de piatra ai bisericii este intinsa o sfoara pe care se usuca la soare hainele multicolore ale copiilor. Tot in curte, micul spatiu nu este lasat la voia intamplarii: din loc in loc vad mici gradini de legume (ca si la Darlos dealtfel) si trec chiar pe langa un hambar cu un porc imens inauntru. Tiganul imi spune ca inchiriaza mica gospodarie si lucreaza in Medias ca sa-si poata intretine familia. Vorbeste foarte demn, dar si umil in acelasi timp, nu se plange si nu cere nimic. Ii dau o suma simbolica, pentru care imi multumeste si i-o paseaza direct unuia dintre copii, dupa care ma invita sa mai poftesc oricand doresc.
Buzd - scarile catre biserica
Buzd - scarile catre biserica
Buzd - interiorul bisericii
Buzd - interiorul bisericii
Buzd - interiorul bisericii
Buzd - interiorul bisericii
Buzd - sacru si profan
Buzd - sacru si profan
Buzd - clopotul
Buzd - clopotul
Buzd - scarile spre turn
Buzd - scarile spre turn
Buzd - paznicul
Buzd - paznicul
Buzd - copilul paznicului
Buzd - copilul paznicului

Ma grabesc, caci seara se lasa rapid cu minunata ei lumina dulce, care te inveleste binefacator dupa caldura de peste zi. Pe drum opresc la Brateiu, nu inainte sa-i admir pe pitorestii tigani cu palarii cu boruri largi, care vand pe marginea drumului cazane de tuica facute din cupru de un strident rosu deschis.
Biserica fortificata mai este folosita pentru slujbe cam o data pe luna, din cate imi povesteste sasoaica ce pastreaza cheile. De obicei in aceste locuri esti singur, departe de orice forma de turism, lasat parca sa descoperi numai pentru tine aceste comori ascunse ale Transilvaniei. Ma bucur deci in voie de minunatele turnulete, pasajele cu scari de lemn, curtea micuta si bine intretinuta, totul este si aici la locul lui ca intr-o poveste auzita candva, demult.
Brateiu - turn cu ceas
Brateiu - turn cu ceas
Brateiu - cheile de la cetate
Brateiu - cheile de la cetate
Brateiu - interiorul bisericii
Brateiu - interiorul bisericii
Brateiu - inca un turn
Brateiu - inca un turn

Drumul ma duce pe langa Dumbraveni, orasel tipic transilvan, dar cu o incredibila, uriasa, biserica armeana baroca, teleportata parca din Sicilia, aici, in mijlocul unei piete gotice. Comunitatea armeana mai numara optsprezece membri ce se intalnesc aici la slujbe, care, amanunt interesant, se tin in limba maghiara. Trebuie sa recunoasteti ca a descoperi o comunitate armeana de limba maghiara in inima unui orasel sasesc din Romania nu este chiar o intamplare banala .... Apropos, mai exista si un castel tipic transilvanean in Dumbraveni, merita vazut !

Plec si de aici cu gandul de a nu ma mai opri pana acasa, dar ceva ma impinge sa cotesc spre Cris ca sa vad cum mai merg restaurarile la castelul pe care il vizitasem deja cu diverse ocazii. Drumul printre coline este fabulous, nici tipenie in jur, ai impresia unui inceput de lume. Urc dealul castelului si constat cu surprindere ca poarta este inchisa si de curand se aplica si o taxa de intrare, ca la muzeu. Programul de vizitare se terminase insa, asa ca nestiind ce sa fac, dau o tura bisericii de pe deal aflata acum in renovare. Cobor dealul si il vad la poarta castelului pe paznicul pe care-l intalnisem aici cu ani in urma. Imi spune ca in curtea interioara este un cuplu care face fotografii de nunta, nimeresc deci si eu cum nu se poate mai bine. Imi da voie "doua minute", asa ca stau vreun sfert de ora ca sa vad ce s-a mai intamplat cu castelul in ultimii ani. Restaurarile par a stagna, paznicul nu stie nici el de ce, totusi imi spune ca procesul de succesiune s-a terminat si cel putin exista un proprietar de drept. De cand a fost retrocedat, statul nu mai investeste in castel, iar noul proprietar pare ca nu are banii necesari investitiei. Si uite asa pierde toata lumea.
Dumbraveni skyline
Dumbraveni skyline
Castelul din Cris
Castelul din Cris
Castelul din Cris
Castelul din Cris
Drumul spre castel
Drumul spre castel

Zbor pe soseaua serpuita printre coline, cetatea Rupei se arata mai magnifica ca oricand, imi sucesc gatul in toate directiile ca sa nu pierd ceva din spectacolul magic al serii. Se lasa noaptea de-a binelea, cu toate astea mai fac un popas nocturn la Codlea, unde centrul a fost restaurant cu bun gust de curand, asa ca ma plimb putin in jurul bisericii fortificate. La sfarsitul unei zile pline ajung si eu in sfarsit in satul meu, unde ma trantesc din nou in patul parca atarnat de cer si dorm neintors pana la aventura zilei ce va urma.
Cetatea Rupea
Cetatea Rupea
Prin Ardeal
Prin Ardeal
Apus peste coline
Apus peste coline
Codlea - turnul bisericii fortificate
Codlea - turnul bisericii fortificate


Sorin-Alexandru Cristescu, Iulie 2013


acasa

toate impresiile


Nume:

E-mail:

Mesaj:


Toate mesajele: