Oriunde v-ati duce - in Bucuresti, Transilvania, Moldova, Bucovina, Banat, Dobrogea - veti observa fara greutate influentele pe care minoritatile
din Romania le exercita de secole. Acestea se manifesta la toate nivelurile societatii: in arhitectura, in muzica, in dans, in traditii, in portul
popular, in limba, chiar si in mancare si desigur in comportamentul oamenilor.
Ce ar fi Transilvania fara maiestuoasele fortarete sasesti, bucataria romaneasca fara un gulas unguresc, dansurile noastre traditionale fara Sarba,
limba romana fara dulcile inflexiuni slave, religia noastra fara riturile bizantine ?
Calatorind prin tara veti poposi in sate unde trei sau patru etnii traiesc si isi pun in comun mostenirea culturala. In multe sate transilvane, romani,
maghiari si tigani au formatii de muzicieni care canta impreuna sau au repertorii amestecate. In Banat, romani, sarbi, croati se intrec in dansuri
traditionale, in timp ce in Bucovina polonezii gatesc minunatul bigos si prajiturile lor delicioase. In Dobrogea, turcii si tatarii se roaga
inca in vechile moschei, in timp ce italienii se bucura de "la dolce vita" in satul cu ciudatul nume Greci. In inima Transilvaniei, sasii
(de origine germana) si
landlerii (de origine austriaca) merg impreuna la slujba de Duminica, dar isi respecta locurile lor in biserica, asa cum au fost impuse prin vechi
legi nescrise. Armenii sunt mandri de pictura lor de Rubens, comoara a bisericii din Gherla - daruita de un puternic imparat austriac, in timp ce
grecii se intalnesc la Constanta ca sa manance suflaki, sa danseze Zorba si sa vorbeasca despre tara de bastina.
Unele dintre aceste natii au originea pierduta in negura vremurilor. De exemplu, originea ceangailor (grup inrudit cu maghiarii si traind in Moldova)
constituie subiectul unei dispute stiintifice.
Prin urmare admirati cetatile fortificate construite de taranii-arhitecti sasi, bucurati-va de gulasul unguresc, ascultati muzica autenticilor
violonisti tigani, prindeti-va in hora pe malul Dunarii impreuna cu sarbii, mergeti cu turcii la moscheile lor si mereu, mereu admirati si protejati
mostenirea culturala pe care toate aceste natii ne-au lasat-o.
Sorin Cristescu, Mai 2005
|