|
||||||||||||||||||||
|
Cuvant calatorului Drumul |
|||
|
Drumul. Chemarea departarii. Aventura. Drumul imi curge prin vene. Il simt cum zvacneste, cum ma cheama. Unde ma duci, drumule ? Pe carari neumblate sau batatorite ? Spre albastrul cerului sau spre verdele padurii, spre albul crestelor sau spre galbenul campului ? Visez insistent ca zbor. Ma inalt si privesc totul de sus. Ma inalt si ating cu mana amintirile, care scot atunci acel sunet de salba de clopotei in adierea vantului. Pentru ca le pastrez - asa cum pastrezi flori intr-o carte - si uneori ma inalt la ele, ca sa le fac sa-si spuna din nou povestea lor. Si atunci drumul imi pulseaza mai tare prin vene si ma cheama. Si il urmez. Pentru ca nu poti rezista chemarii sangelui. Drumul ma duce mereu spre munte, caci sangele merge mereu spre inima. Desi apoi pleaca de acolo, se intoarce mereu si mereu, nebuneste, pentru a incepe o noua aventura. Si eu adaug aventura la salba mea de clopotei. Nu-i dau ascultare creierului, acea padure contorsionata de uscaturi ce stiu doar a aprinde noaptea. Mai bine imi urmez rosul purpuriu al sangelui. Si atunci ajung in inima muntelui, acolo ma privesc in oglinda lacului - sufletul meu. Oare ce voi vedea de aceasta data ? Rasaritul de ieri sau amurgul de maine ? Drumetule, urmeaza-ti drumul tau. Te va duce spre muntele din tine si acolo, in oglinda sufletului tau, vei vedea cine esti. Fie ca, vazand cine esti cu adevarat, sa devii pururi ceea ce ai fost menit a fi: un Om. Sorin Cristescu, June 2005 |
|||
|
|||
|
For any comments, suggestions, ideas, stories, please contact me at sorincalex@yahoo.com or leave a message below. |
|||
|
home 
|
all words for the traveler
|
||
|
|||
|
Name: E-mail: Message: All messages: |
|||
|
|
|||