Acasa Misiune Generator de ture Impresii Fotografii


Cuvant calatorului

De ce iubesc Romania
De ce iubesc eu Romania ? Pe de o parte imi este atat de usor sa dau raspunsul, dar pe de alta, poate ca nu voi fi inteles de multi.
Acum mai bine de 10 ani, in plina criza economica, cand saracia ii impingea pe multi la disperare, am cunoscut in peregrinarile mele prin tara oameni minunati. Oameni care, in ciuda nevointei lor, ne-au primit in casele lor si ne-au ospatat cu ce aveau mai bun fara sa ceara nimic in schimb. Am inteles atunci ca bogatia si caracterul oamenilor nu sunt neaparat indisolubil legate. Chiar mai mult: cu cat satele erau mai izolate si mai sarace, cu atat oamenii pareau mai bucurosi sa primeasca oaspeti. Nici pomeneala de criza economica, saracia si-o purtau cu demnitate, pareau ca dau cu tifla statisticilor ONU care aratau ca multi romani traiesc sub pragul saraciei.
Cand povesteam asta, desigur ca eram numit idealist, boem, mi se spunea ca realitatea nu este asa, prietenii si colegii mei vroiau sa plece din tara. Si au si plecat, ca un val. Odata cu valul, am plecat si eu. Si pe alte meleaguri am vazut si bune si rele. Am trait in conditii decente, am acumulat o experienta buna de lucru, chiar am strans niste bani. Dar castigul cel mai mare, cred eu, a fost ca am inteles ce-mi lipseste. Am vazut oameni cu doua cetatenii care nu se simt acasa nicaieri. Apatrizi cu dubla cetatenie. Si am inteles din nou talcul expresiei "fie painea cat de rea, tot mai bine-n tara ta".
Imi lipsea hazul de necaz de la noi, bonomia si pofta de viata a oamenilor, batrana cersetoare care sta la colt de strada cu sfiala si apoi imparte putinul castigat cu alti cersetori mai putin norocosi, imi lipsea caldura unei slujbe de Duminica si dangatul duios al clopotelor manastirilor, imi lipseau traditiile pastrate de multe ori cu sfintenie, chiar si la orase, chiar si de catre cei mai "progresisti" dintre noi, imi lipseau capitele de fan cosit si adunat cu grebla, imi lipseau chiar si gropile din asfalt, in centrul orasului, chiar si birocratii de la oficiile de stat, care te intampina indiferent si nepoliticos, dar care nu te lasa sa pleci fara un sfat bun.
Am inteles de ce iubesc Romania si de ce numai in Romania ma simt acasa. Desigur ca sunt subiectiv, boem, idealist, dar sunt si realist, am acum mai multa experienta si pot compara. Si, asa cum imi dau seama ca loc perfect in lumea asta nu exista, tot asa realizez ca nicaieri nu e mai bine ca acasa.


Sorin Cristescu, Mai 2006

Pentru comentarii, sugestii, idei, povestiri, va rog sa ma contactati la adresa sorin@incogniterra.org sau lasati un mesaj prin formularul de mai jos.

acasa

toate cuvintele calatorului


Nume:

E-mail:

Mesaj:


Toate mesajele: