Acasa Misiune Generator de ture Impresii Fotografii


Cuvant calatorului

O zi in Bucuresti
Ma trezesc devreme in zgomote de discoteca. Ah, din nou vecinul de sus .... Chiar si Duminica la prima ora da muzica tare. Eu sunt matinal de felul meu, dar tare as mai fi dormit putin. Sa ma duc sa-i bat in usa ? Am mai fost de nenumarate ori si degeaba.
Ma ridic din pat, ma uit pe fereastra - pe cer se profileaza cativa norisori, in rest e frumos. Mananc putin, ma imbrac si dau sa plec. Vad ca s-au strans mai multi nori, totusi nu cred ca o sa ploua, deci plec fara umbrela. Cobor pe scari, liftul e stricat de o saptamana si nu e prima data.
Astept la autobuz o vesnicie. E capat de linie si sunt patru in statie, dar nici unul nu se incumeta sa plece. In sfarsit, vine unul, soferul cascand cu pofta. Nici nu ma sui bine si pleaca in tromba, parca e la curse. Poate ca soferul vrea sa se trezeasca. Sau sa recupereze asteptarea din statie. Il injur printre dinti si incerc sa nu-i dau atentie. Intr-o statie inchide usile in nasul unor batranei. Ii strig sa deschida usa, nimic. Nu aude sau se face ca nu aude. Mitocan imbecil. Ma scoate din sarite, din nou injur printre dinti.
Norii se strang tot mai amenintatori si autobuzul se aglomereaza. Vantul in rafale ridica praful. Si iata ca incepe rapaiala. Cobor, sunt fara umbrela, ma face ciuciulete dupa cativa pasi. Ma adapostesc pana se mai domoleste.
Plec, merg linistit pe trotoarul meu si trece un BMW ultimul model in tromba prin balta care tocmai s-a format, stropindu-ma din cap pana in picioare. Injur de mama focului, sunt in ultimul hal de nervi. BMW-ul lasa in urma zgomot de muzica proasta data la maxim si mi se pare ca aud si rasul batjocoritor al soferului.
Nu mai ploua, dar norii s-au strans giganti negri deasupra orasului, parca se face intuneric.
La un semafor, o doamna in varsta asteapta sa treaca strada. Doi indivizi se injura in gura mare din masini scrasnind din roti, in fata politistului. Norii sunt tot mai amenintatori. Doamnei ii cade din poseta o cutie de chibrituri cu niste monede. O ridic si i-o dau. Nu stie cum sa-mi multumeasca, ma simt si prost. Merg mai departe, nu fac nici douazeci de pasi si aud pe cineva in spate soptind "Domnu' ! Stati putin." Ma intorc : este ea, batranica cu cutia de chibrituri. Radioasa, imi da o punguta cu covrigi si imi spune ca se ducea cu pomana la biserica. Si atunci iese si soarele.

Celor care cred ca miracolele se intampla in fiecare zi


Sorin-Alexandru Cristescu, Octombrie 2006

Pentru comentarii, sugestii, idei, povestiri, va rog sa ma contactati la adresa sorin AT incogniterra.org sau lasati un mesaj prin formularul de mai jos.

acasa

toate cuvintele calatorului


Nume:

E-mail:

Mesaj:


Toate mesajele: